Revolta unei maimute

Odata, o maimuta din neamul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic,
A zis: Atentiune! Sunt foarte afectata!
Ca circula prin lume-o vorba, deloc adevarata,
Ca omul ar descinde din buna noastra rasa.
Si insasi ideea aceasta-mi pare odioasa!
Ati pomenit vreodata divorturi printre noi?
Copii lasati pe drumuri sau strigat de razboi?
Cine-a vazut in hoarda la noi bolnavi mintali,
Drogati, lacomi de carnuri sau homosexuali,
Excroci, banditi, gherile sau vreo tutungerie?
In neamul nostru nobil nu vezi asa prostie!
Noi n-avem mafii crude in stirpea noastra aleasa,
Nici teroristi, nici dogme, nici luptele de clasa.
Cat am batut eu jungla... Scuzati, n-am observat,
In obstea maimuteasca vreun cocotier privat,
Nici garduri si nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorati in taina de asa zise mame.
Nu veti vedea vreodata cat soarele si luna
O minte de maimuta dospind in ea minciuna.
Chiar dac-as fi silita de vreun laborator,
N-as deveni turnator si nici informator.
Si iata, inc-un lucru din lumea mea de jos:
La noi nu se intampla razboi religios,
Nici sfinte inchizitii, nici libertati in lanturi
Nici chefuri dupa care sa ne culcam in santuri,
Nici ordine mondiala, nici nationalism,
Si nici vreo indoiala ce-aduce ateism.
E-adevarat ca omul a coborat la noi,
Dar nu, fiti rezonabili,
N-A COBORAT DIN NOI !